The Brick

There are moments in time when you build, build yourself, build others, build around you. You build for future, for long term future, not for a day or two, not for a few months, you build for years.
While building you might not always see all the implications, you might not see the complete picture of the impact that each brick that you put in your wall might have in the long run. You take into account their strength, their wit, their capability for working hard, their desire to build, to grow.
But, then again, maybe you don't see at that point all the defining details which make that brick what and who she actually is.
And after some time, when you thought the wall was strong enough you think of giving the bricks their freedom to do their own building.
(Whether this was a mistake or not, or that maybe the material the bricks were made of wasn't a strong enough one it's just for history to tell now.)
Then out of nowhere, when you think all you've worked for is lost, there comes this small but beautiful young brick that sees inside you, sees the pain of your soul and tries to comfort you, tries to heal your wound the best she knows how.
Being hurt, on un-solid ground, with your confidence shredded, your building thorn to pieces and your dreams though filled with good intentions broken, you give in to the warm embrace of the little beautiful brick and you let yourself nourished.
As time goes by, your wound heals, your lessons are analyzed and hopefully learned or at least sorted, label and placed in a special place of your memory and you start inquiring the little brick, trying to find out what triggered her into helping you when no other was around to care for you.
And so, question by question, day by day, word by word, look by look, touch by touch, suddenly, one day, you realize what you have in front of you is one of the most amazing souls that you had the chance and honor to cross paths with during this life. A beautiful being that encourages you, through all that she's doing, to keep believing in humans, to keep striving for better, to re-start building even after the wall got thorn apart. She shows you your true nature and that maybe the reason for your "failure" wasn't what you thought initially but makes you question whether this wasn't rather a sign of you not being on your path anymore.
And days and weeks and months go by and she becomes your friend.

And then, one crazy day, you both find out that you think alike, feel alike, act alike, that, even though so different, you are soul sisters. And this hits you but in a nice, fuzzy, warm way and makes you realize, again, that life is beautiful!


Here's to friends - I love you all!

And moreover, here's to that special friend that was at my side all the way for the most recent 3-4 months: my affection for you goes beyond words!

Cadou

Azi a fost o zi ca toate zilele.

Si totusi nu :) "s-a intamplat" ceva, un ceva a carui profunzime am realizat-o tarziu, dupa cateva ceasuri bune, dupa ce m-am retras in spatiu'-mi propriu si-am avut timp sa analizez.
De fapt nici n-a fost necesar sa analizez, mi-a venit pur si simplu, ca un gand extrem de bine conturat in minte, parca ar fi fost ideea altcuiva sau ar fi fost gandita cu mult timp inainte si ramasa acolo-n asteptarea implinirii.
O fiinta draga-mi, o persoana inteligenta si, desi cu multe frici si incertitudini doar banuite si nedescoperite inca intru totul, un personaj cu multa incredere in fortele proprii, astazi, mi-a cerut parerea legat de o activitate pe care tocmai o pusese-n scena.
Sa ne-ntelegem, imi cere des parerea, nu e ceva nemaintalnit. Dar astazi...astazi a facut-o in modul cel mai inocent posibil, in modul cel mai infrigurat de nesiguranta, in acelasi mod in care un copil cere parerea unuia dintre parinti, cautandu-i aprobarea, sperand ca cel varstnic sa-i arate mandria pe care vlastarul a incercat sa i-o sadeasca in suflet prin fapta sa.
Ei da, asta am simtit azi.
Ce nu stie aceasta fiinta e ca pe parcursul intregii puneri in scena a activitatii sale i-am fost alaturi, incercand sa-i dau din energia mea s-o foloseasca drept stalp de sprijin. Imi cauta din ochi privirea cand pierdea din siguranta si-l incoltea teama de esec si i-i inveleam pe cat puteam cu caldura, cu zambet izvorat din suflet.
Cand a fost totul gata i-am spus ceea ce simtea nevoia sa auda si, pe de alta parte, era si intru totul adevarat: da, m-a facut mandra! :)
Era deja destins cand a primit raspunsul si-abia atunci am constientizat si eu sustinerea de care nici el, inainte, nu stiuse.

Poate ca suna egoist, dar ma simt extraordinar de bine acum stiind c-am reusit sa ajut chiar si numai c-un dram de caldura!
E bine, e just, e admirabil sa ajuti cand poti.. dar, cand mai reusesti sa si vezi realizarea celui ajutat, o bucurie imensa iti inunda sufletul!

Asa ca, suflet frumos, iti multumesc pentru acest cadou nepretuit!

Incandescenta

Inchid ochii si-mi concentrez privirea spre cel de-al Treilea.
Incerc sa ma scufund in intuneric dar nu,
Prin pleoapele inchise imi vad lumina, aura, ca si cum tot corpul mi-ar radia.
O stranie incandescenta de energie ce strapunge prin negru.
Vreau doar sa ma pierd in mine si nu reusesc
Oh, Doamne, tine-ma de mana!!

Esti...

Se zice ca atunci cand nu mai iubesti pe cineva ii uiti chipul.

Asa o fi.
Si-atunci de ce inca ti-l stiu?
De ce inca iti pot reface cu degetele traseul finelor riduri ce-ti brazdeaza usor fata?
De ce iti ghicesc inca incruntarea de pe frunte in stradania de-a-mi privi Soarele-n ochi?
De ce-ti simt inca mireasma surasului si ordonarea ca-ntr-o functie matematica a albetii dintilor tai?
De ce iti gust inca nectarul de buze moi, rosu-vinetii ca apoi sa simt pelinul din plecarile-ti in racoarea diminetii?
De ce intind mana in dreapta-mi sa-ti iau stanga cautand a ma inveli cu ea?
De ce fiecare ciob din sufletu-mi tanjeste inca dupa atingerile inscanteietoare cu-al tau spirit?
De ce citind acest "Se zice ca..." ma duc spre Tine, spre inima ce mi-a ramas insangerata-n mainile-ti arse de soare si de vant?

Eu zic ca nu te iubesc!
Eu zic ca sunt indragostita cu toata fiinta mea de tot ceea ce si nu si ...
...eee, stii?!

Steluta

E intuneric.
Orizontul nu-l mai zaresc deja.

Ar fi aproape negru de n-ar fi ele, luminitele din spatiu, stelele, ce-mi cauta ochii si-mi iscodesc sufletul cu razele lor de-argint.

Parc'-ar cauta ceva anume, acolo, in adancurile mele. Dau lespede cu lespede deoparte si ating cu tandrete fiecare firicel de viata si ung in compasiune cu lacrimi de cometa orisice cicatrice intalnita.
Au dat acum de-o rana.
O privesc. Se sfatuiesc ce sa faca in privinta ei.
E oare bine sa intervina si s-o cauterizeze, s-o vindece sau ar da peste cap intregul cumul al lectiilor pe care ales-am candva sa le invat acum?!
Abia palpaind de durere in milostenia lor, aseaza o lespede peste ea, recita cu piosenie o mantra doar de ele stiuta, imi cresteaza o steluta pe invelis si-ncet, strangandu-mi tot mai slab mainile, isi iau zborul inapoi pe Cer, lasandu-ma c-un dor si mai arzator de Tine.

Adam si Eva

Privesc pierdut in zare....

Indurerat ca nu-si poate atinge Luna mult iubita, Soarele-mi moare iarasi insangerand albastrul cerului. Simtindu-i, palpandu-i suferinta, Cerul se intuneca de noapte si-i creaza Lunii cadru sa straluceasca si mai tare in dansul ei printre stele, tanguitor, de dor, cautandu-si arzatorul Iubit pana la zi.

Ma-ntreb: se vor mai reuni vreodat' intr-o mare iubire sau vor renunta unul la altul pe motiv de nepotrivire de caracter?!

Legenda...

Legenda spune:
C-atunci cand nu poti dormi noaptea
E din cauza ca esti treaz in visul altcuiva.

Alerg cumva in Somnul Tau?
Alerg sa Te prind, sa-Ti surprind privirea, sa-Ti soptesc declaratii de Amor?
Alerg de Tine oare, de prinsoarea Ta cand stransa, rar, cand foarte slaba si din departari cel mai ades?
Alerg catre si cu Tine, ma-ntreb, cautandu-Ti aroma de Soare pe buzele arse dar moi de suflare?
Alerg in mine cred...de Tine si-nspre Tine... Alerg sa Te Iubesc si altfel decat de la distanta, prin gand si spirit numai, alerg sa-Ti patrund ochii si sa ma revad cu mine.
Alerg, dar, si din Tine caci nu stiu bine de ma vrei in clipele-Ti de oboseala, de recautare si readunare, de-Ti vrei sau nu gasita, iarasi, pacea-n bratele-mi arse de Tine, alerg din Noi caci m-ai alungat candva si nu stiu clar de am gresit ceva...
Alerg... acesta sa-mi fie Amorul?!