Wednesday, January 5, 2011

Refuz

E trecut deja de-o ora de-al 12-lea ceas... Am aruncat o privire afar’, pe geam.
Se vede aburul unei brutarii cum urca spre cer in tavalugi de vata alba. Si cerul nu se supara. Nu comenteaza, nu gesticuleaza, nu se ofenseaza ci imbratiseaza si incorporeaza-n el acea vata-fum-abur. Si nici brutaria nu isi cere scuze ca-l deranjeaza. E o intelegere tacita intre ea si el. Nimeni din exterior nu se baga. Nici n-ar putea. Unul dintre ei, daca nu ambii, ar riposta cu siguranta.

De ce nu pot fi lasata si eu sa traiesc asa cu mine, in mine? De ce trebuie lumea sa se bage intre eu si mine, sa-si dea cu parerea, sa-mi dea sfaturi? De ce crede lumea ca stie mai bine decat mine ce e mai bine pentru mine? Afisez chiar asa o mare incapabilitate de-a separa binele de rau, asa o mare incompetenta in a face ceea ce e corect chiar daca e mai greu vs. ceea ce e mai usor chiar daca incorect? Chiar asa naiva si inutila in gandiri si in simtiri sunt perceputa?
Si daca nu vine lumea sa-mi spuna ce-ar trebui sa fac, ea tot vine… vine sa ma uzeze, vine sa-mi smulga viata din mine, sa profite de ceea ce pan’-acum mi se parea normal sa dau in juru’-mi… M-am saturat sa ma vedeti, sa ma cautati si sa ma vreti doar cand aveti nevoie de mine… Refuz sa va mai mentin in preajma mea, sa ma mai tin in preajma voastra! Aleg sa ma pastrez departe de voi.



Ascultati-ma bine:
De astazi va reneg pe toti!
De azi, promit, pe mine
Voi n-o sa ma mai folositi!

Cu maxim de convingere
Chiar credeti voi ca stiti?!
Priviti in jos spre mine
Spunand ca sunteti impliniti…

Dar nu, nu stiti nimic!
Diferita fiind de voi, eu nu ma mint.
Si chiar de ma priviti ironic
Eu voi continua sa simt.

Asa ca va opresc si spun din nou:
De astazi voi nu ma mai folositi!
De azi, pe voi nu va mai vreau!
De azi, promit, nu ma mai vlaguiti!

Si bine-ar fi si voi deja
Sa-ncetati sa va mai obositi,
Sa nu mai continuati sa va prefaceti
Ca-n ochii vostri valorez ceva.

Asa cum voi pentru mine
V-ati transformat cu toatele-n nimic
Asa si eu pentru voi, stiu bine,
N-am fost decat zero sau poate chiar mai mic.

Lasati-ma acum!
Lasati-ma cu si-n mine,
Sa merg pe al meu drum
Sau doar sa mor de-mi vine!!

2 comments:

Zbarla said...

Asta mi-a placut mult...chiar daca nu e vesela,dar pot sa bag mana in foc ca fiecare dintre noi s-a regasit,se regaseste sau se va regasi,mai devreme sau mai tarziu,in aceste versuri...

dana said...

merci Florine! :)