Azi a fost o zi ca toate zilele.
Si totusi nu :) "s-a intamplat" ceva, un ceva a carui profunzime am realizat-o tarziu, dupa cateva ceasuri bune, dupa ce m-am retras in spatiu'-mi propriu si-am avut timp sa analizez.
De fapt nici n-a fost necesar sa analizez, mi-a venit pur si simplu, ca un gand extrem de bine conturat in minte, parca ar fi fost ideea altcuiva sau ar fi fost gandita cu mult timp inainte si ramasa acolo-n asteptarea implinirii.
O fiinta draga-mi, o persoana inteligenta si, desi cu multe frici si incertitudini doar banuite si nedescoperite inca intru totul, un personaj cu multa incredere in fortele proprii, astazi, mi-a cerut parerea legat de o activitate pe care tocmai o pusese-n scena.
Sa ne-ntelegem, imi cere des parerea, nu e ceva nemaintalnit. Dar astazi...astazi a facut-o in modul cel mai inocent posibil, in modul cel mai infrigurat de nesiguranta, in acelasi mod in care un copil cere parerea unuia dintre parinti, cautandu-i aprobarea, sperand ca cel varstnic sa-i arate mandria pe care vlastarul a incercat sa i-o sadeasca in suflet prin fapta sa.
Ei da, asta am simtit azi.
Ce nu stie aceasta fiinta e ca pe parcursul intregii puneri in scena a activitatii sale i-am fost alaturi, incercand sa-i dau din energia mea s-o foloseasca drept stalp de sprijin. Imi cauta din ochi privirea cand pierdea din siguranta si-l incoltea teama de esec si i-i inveleam pe cat puteam cu caldura, cu zambet izvorat din suflet.
Cand a fost totul gata i-am spus ceea ce simtea nevoia sa auda si, pe de alta parte, era si intru totul adevarat: da, m-a facut mandra! :)
Era deja destins cand a primit raspunsul si-abia atunci am constientizat si eu sustinerea de care nici el, inainte, nu stiuse.
Poate ca suna egoist, dar ma simt extraordinar de bine acum stiind c-am reusit sa ajut chiar si numai c-un dram de caldura!
E bine, e just, e admirabil sa ajuti cand poti.. dar, cand mai reusesti sa si vezi realizarea celui ajutat, o bucurie imensa iti inunda sufletul!
Asa ca, suflet frumos, iti multumesc pentru acest cadou nepretuit!
Si totusi nu :) "s-a intamplat" ceva, un ceva a carui profunzime am realizat-o tarziu, dupa cateva ceasuri bune, dupa ce m-am retras in spatiu'-mi propriu si-am avut timp sa analizez.
De fapt nici n-a fost necesar sa analizez, mi-a venit pur si simplu, ca un gand extrem de bine conturat in minte, parca ar fi fost ideea altcuiva sau ar fi fost gandita cu mult timp inainte si ramasa acolo-n asteptarea implinirii.
O fiinta draga-mi, o persoana inteligenta si, desi cu multe frici si incertitudini doar banuite si nedescoperite inca intru totul, un personaj cu multa incredere in fortele proprii, astazi, mi-a cerut parerea legat de o activitate pe care tocmai o pusese-n scena.
Sa ne-ntelegem, imi cere des parerea, nu e ceva nemaintalnit. Dar astazi...astazi a facut-o in modul cel mai inocent posibil, in modul cel mai infrigurat de nesiguranta, in acelasi mod in care un copil cere parerea unuia dintre parinti, cautandu-i aprobarea, sperand ca cel varstnic sa-i arate mandria pe care vlastarul a incercat sa i-o sadeasca in suflet prin fapta sa.
Ei da, asta am simtit azi.
Ce nu stie aceasta fiinta e ca pe parcursul intregii puneri in scena a activitatii sale i-am fost alaturi, incercand sa-i dau din energia mea s-o foloseasca drept stalp de sprijin. Imi cauta din ochi privirea cand pierdea din siguranta si-l incoltea teama de esec si i-i inveleam pe cat puteam cu caldura, cu zambet izvorat din suflet.
Cand a fost totul gata i-am spus ceea ce simtea nevoia sa auda si, pe de alta parte, era si intru totul adevarat: da, m-a facut mandra! :)
Era deja destins cand a primit raspunsul si-abia atunci am constientizat si eu sustinerea de care nici el, inainte, nu stiuse.
Poate ca suna egoist, dar ma simt extraordinar de bine acum stiind c-am reusit sa ajut chiar si numai c-un dram de caldura!
E bine, e just, e admirabil sa ajuti cand poti.. dar, cand mai reusesti sa si vezi realizarea celui ajutat, o bucurie imensa iti inunda sufletul!
Asa ca, suflet frumos, iti multumesc pentru acest cadou nepretuit!
No comments:
Post a Comment