Dimineata...

Imi rasareai
Si toata ziua ma-nsoteai.
Imi apuneai
Si-apoi in vise ma urmai.

Te-ndepartai,
Dar drumu' nu-mi dadeai.
Ma fugareai,
Si-n tine ma incatusai.

Ma sfasiai.
Traiai in mine si ma sufocai.
Ma dureai.
Inchideam ochii iar tu ma plangeai.

Pana-ntr-o dimineata
Cand ma trezesc
Si tu nu esti
Si-asa revin la viata...

Mergi inainte

E interesant sa observi cu maxim de detasare oamenii din jur, apropiati, mai putin apropiati; sa le studiezi miscarile, gesturile, reactiile, vorbele, ca-n final sa ajungi la sentimentele lor.
Desigur, n-am reusit asta decat dupa ce "mi-am muscat-o" o data de prea multe ori :)
Acum pot privi cu detasare si pot zambi in sinea mea spunandu-mi, poate cu aroganta, ca sunt dintr-un aluat mai bun.
Apoi ma intristez ca n-am reusit, inca, sa framant acel aluat din care sunt facuti acei din jur ce-o necesita, astfel incat sa nu fiu doar eu Aici.
De multe ori incerci s-ajuti iar mana pe care-o intinzi iti e respinsa. Incerci si-a doua oara si cu teama ti-e apucata iar apoi prinsa ca-ntr-o menghina. Dar te stii suficient de puternic incat sa te determini sa nu simti stransoarea. Si-apoi timpul trece si incepi sa crezi c-ai reusit, ca acea fiinta careia i-ai dat o mana a inceput sa iasa la lumina, sa vada lumina.
Vine apoi intristarea constatarii ca nu e asa. Nu e dezamagire. Nu mai e dezamagire caci te-ai calit suficient incat sa nu mai sangerezi la asemenea rani. Si oricum, pansamentul pentru aceste rani tot in tine-l gasesti. Dar, cum spuneam, ramai cu-o intristare, o usoara parere de rau ca-ti continui drumul singur... ti-ar fi placut sa ai un companier si credeai c-acea fiinta ar fi fost companierul potrivit. Credeai ca-mpartasiti aceeasi iubire si totusi nu...
Asadar viata merge inainte... caci pe-acolo e drumul tau :)


azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi,
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc.
(Marin Sorescu - Arcada)

Wonders - part 2

The first set of Wonders needed a continuation or, better said, the sequel showed itself to my doorstep :)
And as a dear friend of mine says, and I agree:
"I dig signs as I believe everything happens for a reason. But sometimes there are signs that could be interpreted in 2 different ways:
- something that I should not try again
- something that is just an obstacle and I should try harder.
Which one is which? :D"

I've thought and thought and didn't come to any conclusion finally. So I decided not to think of it anymore and see if the sign shows itself again. If it does then I'll consider it as an obstacle that I'm meant to pass. If not then I'll just see it as a stop sign.
In both cases I shall move on. Life is so good especially when you live every bit of it and when you have such beautiful souls around you for friends :)

These being said, I wish y'all g'd night! :)

Wonders :P

From the series "Note to self"
When you feel like doing something, you have strongly thought about it and the feeling remains the same, and the opportunity shows up at your doorstep, don't slam the door on it! Go ahead and do what you feel! OR, if you already slammed the door then at least stop thinking about what you felt like doing, about the opportunity that you missed out on, that You actually said No to.
Otherwise... enjoy life! It is beautiful ;-)

LE: Felt like making an addition...
If you denied yourself that opportunity stop thinking about it. Why?! Easy: if it is meant to be it will be. If it didn't yet take place then maybe the moment wasn't quite (the) right (one) :D
Have a good one ;-)

Sand

Am fost de curand la un workshop in cadrul caruia am fost parte dintr-un exercitiu de imaginatie foarte interesant. Subiectul acestuia era sa ma imaginez a fi un cub in desert... Ce-a iesit vedeti mai jos :)

Intre dunele aurii si neregulate ale desertului, stralucesc in lumina soarelui muchiile unui cub.
A aparut din senin, ca de nicaieri, dar s-a format in timp, foarte mult timp, in mii si mii de ani, datorita frigului noptii si caldurii zilei, prin lipirea si presarea si retopirea si-apoi comprimarea particulelor din firele de nisip ale dunelor.
A stat ascuns indelung iar acum, cand si-a vazut muchiile pe deplin trasate, si-a facut loc printre microparticule si-a iesit la suprafata sa vada Soarele.
E un cub galben cu tenta de bronz, nici mare, nici mic, si de n-ar fi in desert ar fi cel mai probabil un cub ca toate cuburile.
Realizeaza ca e singur, departe de celelalte cuburi, de ai sai, si totusi nu se simte singur. Ii este bine in imensitatea desertului si sub razele luminoase, chiar daca uneori arzatoare, ale Soarelui, caci il fac si pe el sa straluceasca.
E liniste in jurul lui si poate gandi mai bine si e vesel si rade cand nisipul ii gadila fatetele.

Love's Touch

Tenderly surrender
To a sweet embrace
Whispering a prayer
Just to touch The face

Lips are trembling sweet
Eyes extremely colors deep
Hearts throbbing in the chests
Blood boiling inside vains

Sweating hands while arms
Shaking are, just as the legs
Shivers down the spine....
All is: Love's touch and Divine.

Lasa-ma sa fiu!

Lasa-ma sa mor!
Sa mor din mine si din Tine.
Sa mor din ei, sa mor din voi,
Din toata asta lume. Doar sa zbor.

Lasa-ma sa zbor!
Sa zbor la Cer din asta Genune.
Lumea aceasta, s-o cutreier,
Din mine am nevoie sa cobor.

Lasa-ma sa cobor!
Sa cobor din asta viata vreau.
Sa iau de-a-cappo totul iar,
De mine sa nu imi mai fie dor.

Lasa-ma sa fiu!

Remember ME?

Remember ME?

Through all the thoughts that I’ve set loose
In the Universe above and beneath me
I dare You now: seek and find the Truth!
Then look behind the iris of my eyes and see…

See the Water spring from the tops of the Mountains,
Feel the Air coming down from the sky in the form of a Wind,
See the Fire spread by the Sun down on the plains,
Feel the Earth under Your feet, feel it like You would be blind,

Smell the Flowers of the Cherry tree at Your right,
Stretch out until You reach and feel the Horizon,
Close Your eyes and imagine you’re lighting up the Night
Like right now there would be no more a full Moon,

Silence your tender sweet Voice from my head,
Touch my Soul like you did oh so many lives before,
And listen carefully to the Signs from your inner self.
Then tell me: Do YOU remember ME? The evermore…

Adio

Adio

Ma arde rau de Tine dorul
Dar o sa tac de-acum, sa stii
Sa-Ti obosesc nu viitorul
In noapte sau in zori de zi,

Chiar de chematu-m-ai in noapte
Piele pe piele,-mbratisati noi sa dormim,
Sau ca-n miresmele de dragoste
Si Tu si eu, intru astral, voit sa tintim.

Cu-o ultima suflare din aceasta viata
Te vad, Te-ating, Te mangai, Te sarut
Si-mi iau adio de la Tine dis de dimineata
Caci stiu ca-n Tine „Acea Iubire“ n-am nascut.

Viata...

... cum al meu mobil nu a mai suportat scrierile mele iar hard disk-ul lalptop-ului s-a hotarat sa dea kix, ma vad nevoita sa postez dintr-un foc prea multe incercari scriitoricesti nereusite :))

Viata...?!

nimic nu e inert
si totusi nu e in miscare;
nimic nu-i mort
si totusi viata n-are.

in fiece clipa ce-o petrecem
in a timpului morisca
putem sa renastem
sau chiar sa fim nimica.

viata e ceva nedefinibil,
cu totul remarcabil,
ce tuturora ni se daruieste
pentru a da apoi mai departe...

Acum

Acumul meu cel constient viseaza:
pe langa plopii fara sot
ce-n zari se deseneaza
plimbatu-ne-vom cu nesat.

Mersesera-vom ore-n sir asa,
vorbind, razand, privind la stele
si-opritu-ne-vom brusc sub luna plina
privitu-ne-vom ambii palmele

Si goale fosta-ne-vor, si-n cautare de-un ceva
materie si-energie neplamadite pan'-atunci.
si-unindu-le-n tacere-acolo-aievea
vazuta-vom constient prezentul cu... ochi dulci.

The Absolute...

The Absolute in Love resides.

"The Good-Morrow" by John Donne (1572-1631)

I wonder by my troth, what thou, and I

Did, till we lov'd? Were we not wean'd till then?

But suck'd on countrey pleasures, childishly?

Or snorted we in the seaven sleepers den?

T'was so; But this, all pleasures fancies bee.

If ever any beauty I did see,

Which I desir'd, and got, 'twas but a dreame of thee.

And now good morrow to our waking soules,

Which watch not one another out of feare;

For love, all love of other sights controules,

And makes one little roome, an every where.

Let sea-discoverers to new worlds have gone,

Let Maps to other, worlds on worlds have showne,

Let us possesse one world; each hath one, and is one.

My face in thine eye, thine in mine appeares,

And true plaine hearts doe in the faces rest,

Where can we finde two better hemispheares

Without sharpe North, without declining West?

What ever dyes, was not mixed equally;

If our two loves be one, or, thou and I

Love so alike, that none doe slacken, none can die.

Refuz

E trecut deja de-o ora de-al 12-lea ceas... Am aruncat o privire afar’, pe geam.

Se vede aburul unei brutarii cum urca spre cer in tavalugi de vata alba. Si cerul nu se supara. Nu comenteaza, nu gesticuleaza, nu se ofenseaza ci imbratiseaza si incorporeaza-n el acea vata-fum-abur. Si nici brutaria nu isi cere scuze ca-l deranjeaza. E o intelegere tacita intre ea si el. Nimeni din exterior nu se baga. Nici n-ar putea. Unul dintre ei, daca nu ambii, ar riposta cu siguranta.

De ce nu pot fi lasata si eu sa traiesc asa cu mine, in mine? De ce trebuie lumea sa se bage intre eu si mine, sa-si dea cu parerea, sa-mi dea sfaturi? De ce crede lumea ca stie mai bine decat mine ce e mai bine pentru mine? Afisez chiar asa o mare incapabilitate de-a separa binele de rau, asa o mare incompetenta in a face ceea ce e corect chiar daca e mai greu vs. ceea ce e mai usor chiar daca incorect? Chiar asa naiva si inutila in gandiri si in simtiri sunt perceputa?

Si daca nu vine lumea sa-mi spuna ce-ar trebui sa fac, ea tot vine… vine sa ma uzeze, vine sa-mi smulga viata din mine, sa profite de ceea ce pan’-acum mi se parea normal sa dau in juru’-mi… M-am saturat sa ma vedeti, sa ma cautati si sa ma vreti doar cand aveti nevoie de mine… Refuz sa va mai mentin in preajma mea, sa ma mai tin in preajma voastra! Aleg sa ma pastrez departe de voi.

Ascultati-ma bine:

De astazi va reneg pe toti!

De azi, promit, pe mine

Voi n-o sa ma mai folositi!

Cu maxim de convingere

Chiar credeti voi ca stiti?!

Priviti in jos spre mine

Spunand ca sunteti impliniti…

Dar nu, nu stiti nimic!

Diferita fiind de voi, eu nu ma mint.

Si chiar de ma priviti ironic

Eu voi continua sa simt.

Asa ca va opresc si spun din nou:

De astazi voi nu ma mai folositi!

De azi, pe voi nu va mai vreau!

De azi, promit, nu ma mai vlaguiti!

Si bine-ar fi si voi deja

Sa-ncetati sa va mai obositi,

Sa nu mai continuati sa va prefaceti

Ca-n ochii vostri valorez ceva.

Asa cum voi pentru mine

V-ati transformat cu toatele-n nimic

Asa si eu pentru voi, stiu bine,

N-am fost decat zero sau poate chiar mai mic.

Lasati-ma acum!

Lasati-ma cu si-n mine,

Sa merg pe al meu drum

Sau doar sa mor de-mi vine!!